Mă iartă, nu mă iartă de Matei Vișniec (propus de Ana-Maria Cristea)

Supărată pe mine rău rău ea cânta

când m-am aşezat la masă

nu tu cuţit, nu tu lingură, nu tu pahar

pâinea era netăiată, supa rece, vinul înăcrit

eu nu făcusem însă nimic, de câte ori să-ţi mai spun

că n-am făcut nimic, i-am spus

jur cu mâna pe inimă, mâna mea n-a atins altă inimă

şi ca să vadă ea mai bine că inima mea n-a atins altă inimă

îmi smulg cu delicateţe inima şi i-o pun pe masă

lângă pâinea învechită brusc în faţa mea

lângă farfuria cu supă neagră

lângă vinul care făcea spume în sticlă

cinci minute am stat aşa, cu mâna pe inima mea palpitândă

abia reuşind să-mi stăpânesc inima palpitândă excitată de

imensa zonă de libertate întrezărită brusc pe faţa de masă

cinci minute am stat aşa aşteptând ca ea să-şi termine cântecul

întrebându-mă cu inima strânsă

mă iartă, nu mă iartă