Ai tusit,
Scorpie batrana.
Ele erau cheia
Intregului spectacol,
Le pregateam in febra
Ani in sir,
Oamenii m-asteptau cu respiratia taiata,
Efectul trebuia sa fie formidabil,
Dar pe tine tocmai atunci
Te ineca tusea,
Scorpie batrana.
Daca se-ntampla
Sa lipsesti odata,
Incepea sa tuseasca
Scaunul pe care statusesi.
Acum ai molipsit
Toata sala,
Piesa se petrece de la un cap la altul
Intr-o tuse magareasca...
Tusiti,
Ragusit, pitigaiat, dogit,
Cu pauze, in accese, uscat, pistruiat,
Ca la vocalize, ca la doctor,
Tusiti!
Credeti ca spun rolul pentru voi,
Ochii mei par ca se uita la voi,
Cand, de fapt, eu privesc peste capetele voastre
Becul rosu din fundul salii.
Pentru el vorbese,
Lui ii spun sufletul meu invatat in nopti de insomnie,
Becului rosu care arata locul pe unde, la sfarsit,
Voi trebuie sa evacuati sala,
Scorpii batrane.
No hay comentarios:
Publicar un comentario