În micul orăşel din vest
Era mult soare. Însă-n rest
De-atâta crimă şi teroare,
Nici nu se mai vedea că-i soare
Căci mizerabilul O’Kay
Cu banda lui de derbedei,
Tăia şi spânzura-n oraş,
Care oraş era cam laş.
Soseşte junele All Right.
“De-acuma n-am să mă mai vait;
şeriful spune: doar îl ştiu, îmi e ca propiul meu fiu.
O să-mi ajute să zdrobesc
Acest spectacol bandidesc!”
Şerifu-avea o fată care
Era frumoasă din născare
Şi semăna cu Nefertiti.
(Cum nimerise la Dodge City?)
Când o văzu, frumosul june
Se-ndrăgosti de regiune.
Şi cum era şi-nalt şi brun
Intră cu fata în saloon.
Când îl văzu O’Kay pe Right
În sinea lui îşi zise: Hait!
Dar n-apucă să spun-o vorbă
Că-i şi căzu pistolu-n ciorbă
(Sper că aţi înţeles ce risc-i
să afli-o rimă pentru whisky)
Stricânduli-se astfel cheful,
Bandiţii-şi părăsiră şeful.
All Right se însură cu fata
Oraşul răsuflă...
Şi gata.
No hay comentarios:
Publicar un comentario